Trag aer in piept, pasesc mai departe

Iti citesc gandurile, ma uit pe pozele tale, dar nu este de ajuns. Sentimentele raman dar caracterul mi se schimba. Vreau sa ies din umbra, sa las in urma haina zdrentuita ce mi’a acoperit frumusetea si mi’a rapit libertatea. Sunt atatea suflete ce astepta o sansa pentru a’si arata adevarata valoare, merita o sansa.. asa cum ai primit si tu. Amintirea ta, pentru ca numai asta mi’a ramas, mi’a rascolit de prea multe ori gandurile, asta a fost pretul platit pentru lingurita de ambrosie.. m’am conformat, dar fericirea nu vine numai de la oameni, mama natura ma va primii inapoi.. sub umbra copacului pitic, ce imi va soptii ca se bucura ca m’am intors.

Te las.. in urma.