Tristete apasatoare

Ceva se intampla.. in orice directie ma uit vad acelasi lucru: tristete. Scrajnetul dintilor, dorinta de schimbare, amintiri inecate in rauri de lacrimi fierbinti si trupuri strivite sub povara greutatilor si problemelor cotidiene. De ce nu mai zambesc oamenii? de ce toti sunt insetati dupa avutie si uita cateva principii care stau la baza fericirii?

Pot fii o citadela in care sa te ascunzi din calea gandurilor negre si a problemelor ce te sufoca, trebuie doar sa imi dai un semn ca ai nevoie de mine..

One thought on “Tristete apasatoare”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *