Un “tovaras” la indemana

Dupa munca, m-am intors tare abatut acasa. A aparut o mica/mare problema si incercam sa gasesc solutii pentru ameliorarea efectelor ce vor urma. Adio de la aia, adio de la cealalta, papa de acolo. De fel sunt o fire optimista ce vede jumatatea plina a paharului, mi-am zis ca probleme vor mai fi de acum inainte dar ce conteaza cel mai mult este sanatatea si familia si nu este cazul sa cedez in fata unei “mici redute”. Ajuns acasa am discutat cu sora mea si i-am explicat situatia. M-a ajutat asta. Mai tarziu nu am putut rezista tentatiei de a ma duce peste ai mei in dormitor ca sa vad de ce rad asa cu pofta. Pe nesimtite starea de rahat pe care o aveam si grijile ce ma macinau s-au dus. Fara sa faca nimic extraordinar sau imposibil, ei au reusit sa ma bine dispuna. Fara sa ceara ceva in schimb, fara linguseli, fara minciuni, fara sa astepe recompense de la mine, fara obligatii.

5 thoughts on “Un “tovaras” la indemana”

  1. Ionut, sunt sigur ca problemele tale au inceput de cand ai pus mana pe D40-ul ala si apoi unealta diavolului s-a intregit cand ti-ai luat si tele ala de 55-200mm :-w

  2. Ok, acum vino în familia mea să vezi cum totul e pe dos: ai o stare bună? Au ei grijă să o strice! Ai o stare naşpa? Au grijă să te aducă în pragul sinuciderii! Eşti deja în pragul sinuciderii? Ei deja sună la pompe funebre! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *