Unde am disparut, eu cel sensibil?

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic din categoria “te rupe la inima” si “lacrimi amare”. Am fost intrebat de ce nu mai scriu, de ce nu mai simt, de ce nu mai sunt cald, de ce nu mai sunt om. In seara asta am dat de o colectie de melodii vechi si lente. Cine ma cunoaste stie ca am o slabiciune pentru chestiile vechi cat si pentru muzica veche. Si am luat melodiile la rand pana am ajuns la Ben E. King – Stand By Me. Dupa primele secunde de ascultat aceasta superba melodie, mi’au trecut prin fata ochilor zeci de scene, amintiri, trairi. Ca tot am o stare ciudata (de care imi era dor) o sa raspund la cateva intrebari.

1. De ce nu mai scriu povesti? pentru ca momentan nu am o zana langa mine sau la care sa ma gandesc si sa am inspiratie. Ideile vin cand te gandesti la cineva, cand ai pe cineva in minte toata ziua si amintirea ei iti ataca frecvent si brutal puterea de concentrare stricand echilibrul gandurilor tale.

2. De ce nu mai zambesc ca inainte? desi un gram de inocenta tind sa cred ca inca mai am.. m-am maturizat. Preocuparile vin si pleaca o data cu varsta. Este si o vorba: “fiecare varsta are frumusetile ei”. Recunosc ca sunt mai rece si involuntar ma tin departe de sentimente care de cele mai multe ori vin exact atunci cand nu ti le doresti sau pentru o persoana care nu le merita.

3. De ce ma iau atata de femei? pai da.. daca pana acum am tacut asta nu inseamna ca nu aveam niste idei si pareri in cap. Desi unele fete au sarit ca arse la posturile mele cu tenta misogina, nu era cazul. Nu mai faceti pe victimele pentru ca oricum exista un echilibru intre sexe. Barbatul are puterea si femeia viclenia.