Unde esti tu, vara, draga?

Mi-e dor de culori, m-am saturat de zapada si de manusi, de nasucuri rosii si fulare parfumate, nu mai suport sa vad noi poze de la munte cu toate cazaturile de pe snowboard, si zau ca dupa un alt pahar de vin fiert o sa adorm pe jos cu spatele lipit de vreun perete.

Mi-e dor de vara, de momentele in care imi doream sa ninga in mijlocul lui iulie, de ceaiurile cu gheata ce ne racoreau discutiile despre fantezii sexuale, de tigarile fumate dupa miezul noptii la o partida de poker, de bataile pe care mi le luam cand jucam sah si asta doar ca sa-ti arat, cand imi aruncam topul in celalalt colt al camerei tale, ca am un tatuaj nou (temporar, dar tu nu stiai) si de razboaiele cu baloane (de fapt prezervative…) cu apa purtate dis de dimineata in parc cu ocazia plimbarii cainilor nostri irascibili.

Mi-e dor de senzatia ca mor de dorul tau, de mesajele tale stupide si minunate in acelasi timp, de certurile nevinovate si impacarile pline de tandrete, de crizele de gelozie si florile folosite pe post de arma de asalt cand ma faceai “capoasa”.

Mi-e dor de tine… mi-e dor doar de tine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *