Este deja o traditie sa calatoresc din cand in cand pentru cateva zile prin tara, lucru pe care l-am inceput de cand m-am angajat si am devenit independent material.. adica acum aproximativ 10 ani. Au fost ani in care am calatorit de 3-4 ori prin diferite orase ale tarii, calatorii de weekend pentru ca atat imi permitea programul de la munca. Si a fost frumos de fiecare data, fara prea multe planuri, de cele mai multe ori ieseam cu diferiti prieteni la o bere si a doua zi eram deja pe drum spre Bucuresti, Brasov, Cluj-Napoca, Sighisoara, Sibiu si alte orase interesante si frumoase. De data asta am asteptat pana s-a intors un prieten din voiaj si am pornit la drum sa revedem orasul Cluj-Napoca, viata de noapte, niste prieteni si nu in ultimul rand pentru festivalul Electric Castle.
Saptamana trecuta am dat cateva telefoane sa vad daca ne poate gazdui vreo cunostinta din oras, am incercat sa salvam niste bani. O amica de-a mea s-a oferit sa ne gazduiasca pentru cele 3 nopti cat planificasem sa stam in oras. Am cautat in “stanga si in dreapta” prieteni sau amici care vor sa calatoreasca cu noi si sa impartim costul motorinei, din pacate fiecare avea deja planuri pentru weekend-ul care tocmai ce a trecut sau nu isi permiteau o calatorie in perioada asta. Pana la urma am ramas doar noi doi asa ca vineri dimineata am pornit la drum. Orice om normal se odihneste noaptea inaintea unei calatorii atat de lungi, noi am avut altceva mai bun de facut: am baut pana la miezul noptii.
Vineri am pornit cu greu la drum, a trebuit sa ne oprim pentru cateva cumparaturi de drum, dimineata mi-am dat seama ca s-a stricat fermoarul la troler asa ca am fost nevoit sa impachetez lucrurile intr-un rucsac si o sacosa. Dar a fost totul in regula, uneori este bine sa fii relaxat, prea multi ani ma agitam ca totul sa fie perfect si din timp pregatit. In drum spre Cluj-Napoca am facut o oprire la Bucuresti sa bem o cafea cu o amica si sa mancam ceva. Apoi am continuat drumul. La meteo anuntau diferente mari de temperatura intre Constanta si Cluj-Napoca de exemplu. Daca in Constanta erau 24-25 de grade, in Cluj-Napoca erau 14 grade. Pe Valea Oltului erau deja 13 grade, simteam ca vine iarna peste noi. Afara ploua si vantul batea cu putere. Pe de-o parte ne-am bucurat ca a fost innorat, a fost o calatorie usoara fara sa stam cu geamurile deschise sau cu aerul conditionat pornit tot timpul. Pe la ora 8 seara am oprit putin in Alba Iulia sa bem o cafea cu niste prieteni, deja oboseala isi spunea cuvantul. Am stat pe acolo vreo jumatate de ora si am pornit spre Cluj-Napoca unde am ajuns pe la 22:30.
Ajunsi la destinatie am lasat bagajele in camera, am facut un dus si am pornit spre centrul orasului. Eram acolo pentru 3 zile, nu vroiam sa pierdem timpul dormind. Am avut ocazia sa dormim intr-o camera facuta aproape integral din lemn, o camera la casa intr-un cartier linistit si aproape de centrul orasului. Revenind la iesirea in oras, prima oprire a fost la cafeneaua Le General unde era mult fum si galagie, dar am gasit o masa libera la terasa unde am putut respira aerul rece. Dupa mai bine de o ora am decis sa mergem undeva unde se danseaza, cum ne era dor de Bulgakov am pornit intr-acolo. Din cate tineam noi minte de anul trecut in seara de vineri se punea muzica ungureasca si internationala. La intrare gazda noastra a dat inapoi cand a aflat ca vrem sa intram intr-un club plin de unguri si cu muzica ungureasca. Am ramas putin surprinsi de reactia ei, dar i-am explicat ca noi ne-am simtit bine de fiecare data cand i-am pasit pragul. Nu am reusit sa o convingem sa stea cu noi si pana la urma a decis sa mearga acasa, a doua zi era de munca oricum. Pretul biletului pentru intrare era 10 lei si primeai ceva de baut de valoarea lui, dar noi pentru ca eram romani nu am primit nimic. Am fost anuntati de la inceput de acest lucru, ciudat. Cand am intrebat de garderoba au spus ca este inchisa, pana la urma am gasit-o deschisa si era la cativa metri de intrare.
Muzica a fost buna asa cum ne asteptam, lumea se distra si dansa. Din pacate era inchisa a doua camera unde coborai printr-un tunel si ascultai doar muzica electronica. Dupa vreo doua ore de dansat pe acolo si socializat cu lumea am hotarat sa mergem in clubul Caro din Piata Muzeului. Era deja 4 si jumatate dimineata, dar vedeai destula lume pe strada. La intrare ni s-a cerut 15 lei pentru intrare, am vrut sa vedem daca mai este lume si merita sa intram asa ca am aruncat un ochi peste o camera montata la intrare in club. Era destula lume, dar nu am vazut ca de fapt era plin de tipi si prea putine tipe.. cele ramase pana la ora aia erau deja “combinate”. Asta aveam sa aflam dupa ce am coborat in club. Muzica era buna asa ca am stat vreo jumatate de ora sa terminam bautura din pahare. La un moment dat ne-a lovit oboseala atat de tare incat am hotarat sa mergem acasa, dar in drum spre casa trebuia sa oprim la un fast food pentru ceva de mancat. Dupa ce am luat mancarea la pachet ne-a venit idea sa mergem sus la Cetatuie unde puteam admira peisajul in timp ce afara se crapa de ziua. A fost o decizie buna, am tras de noi sa ajungem pana sus unde am avut parte de o priveliste minunata. In timp ce mancam ne-au napadit amintirile si un sentiment de nostalgie. In urma cu un an de zile amandoi locuiam in acest minunat oras. Pe strazi oamenii mergeau spre munca, noi spre casa unde ne astepta un somn lung dupa o zi atat de lunga si plina de activitati interesante.
A doua zi ne-am trezit la pranz, dupa o gustare am plecat prin oras sa ne intalnim cu ceva prieteni si amici. In oras se lucreaza la refacerea unor strazi principale si trotuare, bravo lor sa vor sa-si imbunatateasca imaginea de la un an la altul. Dupa ce am mancat o piadina, ca in vremurile bune, am pornit spre strada Piezisa. Pentru cei care nu cunosc orasul, aceastra strada este situata in apropierea unor camine studentesti, este plina de baruri, terase, restaurante, cluburi, alimentari, xerox-uri si tot ce ii trebuie unui student. Norocosi oamenii astia, au tot ce le trebuie in apropiere. Am oprit la barul Rehab College unde am poposit pentru cateva ore bune in compania unor straini. Pe la ora 20:00 am pornit spre casa, aveam nevoie de un dus pentru ca urma a doua seara de distractie. O prietena ne-a invitat la ea acasa unde urma sa ne adunam mai multi. Fiecare a adus ceva de baut si am stat la povesti pana la 1 dimineata cand am hotarat sa mergem in clubul Euphoria de pe Calea Manastur. La intrare am platit biletul, parca era 25 de lei. Clubul era plin de lume, ne asteptam sa fie gol din cauza festivalului. Muzica a fost la fel de buna cum o stiam, lumea se distra de minune, noi la fel. Am ramas in club pana spre dimineata cand pe la ora 5:00 am hotarat sa mergem acasa. Fetele erau obosite, noi la fel.
Si uite ca a venit si ziua a 3-a, ziua cea mare pe care o asteptam. Vremea a fost foarte capricioasa anul asta iar in prima zi de festival a plouat ore in sir. Probabil ati vazut pe internet poze cu mult noroi si tineri incaltati cu cizme de muncitori la festivalul Electric Castle. Mi se pare ca s-au facut reportaje la televizor despre dezastrul de acolo. A plouat bine in prima si a doua zi, ne-am rugat sa fie soare sambata si duminica si in felul asta poate se mai zvanta pamantul nitel. Am fost norocosi, cativa prieteni care erau deja acolo ne-au confirmat ca s-a uscat cat de cat pamantul si putem merge. Duminica pe zi am fost putin prin Gradina Botanica “Alexandru Borza”, a ramas la fel de frumoasa asa cum o stiam. Biletul de intrare costa 7 lei si timp de vreo 2-3 ore te deconectezi de oras. Intre timp ne-a prins ploaia asa ca ne-am adapostit in gradina japoneza unde am facut cateva poze. Apoi am oprit sa mancam o piadina, iar si dupa ne-am oprit la barul Yolka pentru o cafea. Un bar amenajat intr-un stil original situat chiar in buricul targului cum se zice.
Continuarea articolului in curand.
Probleme cu ungurii deci! Hai ca-mi place pana acum. Ia sa vedem ce urmeaza!
cine a mentionat cuvantul “problema”? sa nu exageram, am scris doar ce s-a intamplat. nu am simtit ca se uita cineva ciudat la mine sau nu vrea sa ma serveasca la bar