Prima data in ultimii ani de zile cand am fost liber in aceasta zi. La locurile de munca anterioare se lucra de sarbatorile legale, asta era fisa postului. Dar toate se schimba si eu ma bucur din plin de ele. Anul acesta s-a nimerit sa fiu in zona Ardealului, la doua ore de mers cu trenul spre Alba Iulia. Vremea fiind capricioasa am hotarat sa luam o umbrela in rucsac, bilete catre Alba Iulia si am plecat la drum.
Trenul era Regio (vechiul personal) si oprea in fiecare gara sau halta de pe traseu, dupa trei ore am ajuns la destinatie. Ma asteptam sa fie rece, dar temperatura era perfecta pentru plimbare in aer liber si vizitat cetatea de la Alba Iulia. Am ramas placut surprins sa vad cat de mare este, de la gara pana la cetate am facut vreo 20 de minute de mers pe jos. Pe drum vedeam oameni care se intorceau la autocare, erau veniti de prin tara. Altii mancau cu pofta fasole cu carnati, portile erau oferite gratuit de primarie. Am trecut pe langa multe case vechi de peste 70 de ani. Este si un cimitir curat si ingrijit, mai rar am vazut atata ordine intr-un loc atat de trist. Langa cimitir este si un monument ridicat in cinstea si memoria eroilor.
Cetatea de la Alba Iulia este imensa, de cativa ani se lucreaza la dezgroparea fostelor ziduri si reconditionarea sau consolidarea lor. La intrari este “straja” tot timpul anului, adica angajati imbracati in uniforme vechi. Daca vi s-a parut mare cetatea de la Sighisoara trebuie sa o vizitati pe aceasta. Am ramas placut surprins sa vad cat de aerisit este spatiul intre cladiri, drumurile bune si mai multe cai de acces in interior dinspre oras. Toate intrarile au poduri de lemn peste santuri (o veche metoda de aparare). Era coada la portile cu fasole si carnati oferite de primarie, oamenii stateau linistiti si isi asteptau randul. Ma asteptam sa-i vad imbulzindu-se, dar lumea se comporta civilizat, fara strigate si cerseala. Aduc aminte de aceste obiceiuri pentru ca sunt “obligatorii” la orice festivitate publica din multe orase romanesti.
In mijlocul cetatii era amplasata o scena unde au dansat si cantat romani in “straie” traditionale. Am vazut multe pancarte cu mesajul “Basarabia e Romania”, probabil erau membrii unui ONG. Langa scena am vazut sediul universitatii “1 decembrie 1918”. La una dintre iesiri s-au asezat tarabe cu mancare traditionala. Anul acesta primaria a separat concertul de tarabele cu mancare, in felul acesta s-a redus inghesuiala. Comerciantii erau oameni de rand care vindeau produse locale: sarmale, mici, carnati, fripturi, vin fiert si altele. Ma asteptam sa aud 10 tipuri de muzica, fiecare taraba sa isi atraga clientii cu manele sau alte genuri de muzica. Dar nu a fost asa, era liniste. Auzeai doar soaptele si pasii oamenilor care comandau sau mancau. Foarte ordonat in comparatie cu alte evenimente de genul asta pe la care am mai fost.
Ne-am oprit la o taraba si am comandat patru mici, doua sarmale si doua pahare cu vin fiert. “Bucatele” au fost gustoase si satioase, pretul platit a fost de 19 lei. Pana am terminat de mancat deja se inserase, ne-am intors in cetate sa vizitam sala in care s-a semnat Marea Unire de la 1918. Era destul de rece afara si am hotarat sa ne oprim la un local de langa cetate, este fix langa dealul unde au fost trasi pe roata Horea, Closca si Crisan. Localul este frumos aranjat, dar baile si servirea lasa de dorit.
Dupa ce ne-am incalzit cu un ceai fierbinte am vazut spectacolul de focuri de artificii. Timp de 10 minute cerul era iluminat de culori si scantei. Dupa focul de artificii a continuat concertul in aer liber. Era ziua nationala a Romaniei si melodiile cantate erau in engleza. Mi-a pierit tot cheful si am plecat spre iesire. Am trecut iar pe langa tarabele cu mancare, ne era pofta de vin fiert. Am ramas dezamagit sa vad ca aparusera fel si fel de “comercianti” care isi vindeau marfa pe cutii de carton. Fluiere, obiecte luminoase si alte chinezarii inutile. Apoi mai departe erau standuri cu produse. Imaginati-va 5 randuri lungi si inghesuite de tarabe pline cu tot felul de produse. “Tiganie” este termenul care ar descrie ce era acolo, privelistea m-a dezamagit. Pe drum am fost opriti de promoteri de la Vodafone care ofereau gratuit o cartela cu extraoptiune.
Drumul spre casa l-am parcurs cu un Inter Regio (fostul accelerat) care ne-a adus acasa in aproximativ doua ore. Mai jos gasiti o galerie cu poze, trageti concluzii singuri.
